marți, 18 mai 2010

EASING LONELINESS


The old woman in the nursing home was frail.
She looked like everybody's grandma.

She was alone, yet she always seemed preoccupied

With thoughts of years past,
With hope for days to come.

No one came to see the old woman.
It didn't seem to matter to anyone -
Not even to her.

Her present life focused on the past and the future.
She spent her days reminiscing about times long ago,
She spent her nights thinking about life after death.
The present seemed irrelevant except
As a tool for her reflections.

She seemed
Lonely
Lost
Lifeless.

As I watched her, I wondered,
Will I end up this way?
What happens when time slows down?
How many hours can we think the same thoughts?
How many days can we relive the same dreams?
How many months can we recreate the same life?
How many years can we be alone?

I spoke to the old woman.
"How are you?"
Surprised to have a visitor she smiled.
"Oh, I'm alright.
"Is it Christmas yet?
"When will the children be here
To sing the carols?"

How do I tell her
Summer winds still blow,
Christmastime is still far off, and
Months will pass before the children come to sing?
Time stands still for those who are alone.

For me, watching someone who is truly alone
Has been a great teacher
Of life lived
Of kindness needed
Of love required.

Fear of being alone myself
Helps me to understand the loneliness of others.
And if I understand, I can ease
The loneliness of those for whom
The present is but a bridge
Between what used to be
And what is yet to come.

marți, 16 martie 2010

old times


Amintirile nu dispar niciodata....amintirile acum se prefac in umbre...uneori cand apar,ne aduc zambetul pe buze...precum apare umbra cand e soarea...dar uneori...uneori te anihileaza ...uneori sunt ca un venin..ca o seringa...intai,te iteapa usor..si...incepe durerea...intai e doar o clipa..un moment...dar binenteles...potiunea nu s-a terminat...si asa..dupa o clipa...urmeaza altele..si incet incet ele iti exploreaza tot corpul...niste stropi ajung la plamani prefacanduse in cioburi de sticla ce te loveste pe dinauntru...ai lacrimi in ochi din cauza dureri...dar te abtii...clipesti atent...nu cumva sa te tradezi..te ascunzi sub o masca ....dar...acum stropi ajung ca cutite in inima...si atunci cedezi..ultimile puteri te parasesc..lacrimile curg...incet..una dupa alta...te sufoci...deschizi oki...dar..nu vezi clar...nu..oki sunt inecati in lacrimi si mintea in amintiri

Dar...exista inca o speranta...ca intr-o zi sa apara poate un antidot...cine stie...doar timpu...si atunci..poate ele nu vor mai aparea ca umbre necinstite noaptea...doar umbre ce apar cand soarele e sus...cand esti la mare si te joci in nisip...poate atunci...amintirile vor ajunge ceva placut...treptat..ca si cand de pe nisip ajungi in apa rece...e un shock la inceput dar dupa te obisnuiesti si se transforma in ceva..placut...

sâmbătă, 20 februarie 2010

womanizer:)


si ti-e frica de sentiment de parca ai fi un drogat a carui mare frica este politia

intrebarea e...de ce?

tu esti un drogat a carui viciu nu este drogul in sine..ci singuratatea

dar stii cv?...asta te va distruge..te va distruge...incet iti ia viata...si da...tot cum un drogat spune ca nu-i adevarat..ca te simti bine si ca te poti opri cand vrei...tu vei nega...

si e pacat...e pacat sa-ti irosesti viata asa...sa nu reusesti sa vezi dincolo de ignoranta ta....

sa negi adevarul cel mai simplu...frica ta vine de la prostie stii?vei realiza ca ai pierdut atatea...vei realiza ca poate ai avut langa tine un inger...dar..necerandu-i ajutoru acesta nu a putut face nimic..sa fii incercat si nu l-ai lasat

si atunci..ooh..o sa vezi c gust amar vei simti

vrei sa pari un machoman cand defapt u esti un las..esti slab...

ai plutit si u odata..ai cazut..tzi-ai rupt o aripa...si de atunci tu mergi pe jos...dar ce prost esti

nu conteaza de cate ori cazi..si de 100 de ori de-ai cadea...de 101 ori sa te ridici...nu-ti amintesti ce bine era acolo sus?

este adevarat...orice lucru in viata are un pret...si greselile dar si lucrurile bune...

si cu cat e mai bun..cu atat mai mult tre sa te sacrifici ca sa il obtii...dar sacrificiul nu mai are nici-o importanta odata ajuns sus

Tu te poti pacali cat vrei...ca ai 5000 mii de femei ,asta..nu conteaza

minciuna are picioare scurte...intr-o zi vei ajunge la capatul ei

nu ar trebui sa astepti asta

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

eu cu lamaia:))


bionda(*): kata poezie in tine
bionda(*):
gina bubulina: nu mai rade ca numi convine
gina bubulina: fata nu be ok sa vb in rime inseamna ca ceva imi joaca in vine
gina bubulina: si desi nu tine stiu ca nu e bine
gina bubulina: futui ca iar vorbesc in rime
bionda(*): )
gina bubulina: si le scot de la tine pt mn ca la fata am porcine
bionda(*): )
bionda(*): fata ce-ai baut
bionda(*): ??
bionda(*):
gina bubulina: tu razi acuma de mine ca eu tot vorbesc in rime
gina bubulina: chiar vrei sa stii?
bionda(*): da
bionda(*):
gina bubulina: nu-i intelept sa intrebi ce nu-i corect
bionda(*):
gina bubulina: de parca nu si stii
gina bubulina: ce am baut cat am fumt si la strugure cat m-am holbat
gina bubulina:
bionda(*):
bionda(*): fata termin-o cu rimele k ma dor si coastele la kat rad
bionda(*):
gina bubulina: acu imi vine inspiratia cand mi se taie ratia
gina bubulina: ce sa termin ca nici nu am innceput...abia o casta ti-ai rupt?
gina bubulina: ooo pana dimineata fata...o sa cazi pe jos,....si lata
bionda(*): ))))
gina bubulina: te invarti pana in pat pe motan il calci pe cap,tu la baie de te-ndrepti dintii tai devin pereti
gina bubulina: si daca te uiti mai bine,strugurele-i langa tine si daca te uiti in jos haina ta este pe dos si daca te uiti mai bine dai cu ochii chiar de mine
gina bubulina: mai vrei?
bionda(*): )
bionda(*): dada
bionda(*):
gina bubulina: radeti fratilor acum ca maine va duceti la drum
gina bubulina: radeti bine mai cu spor ca e-o tarfa-n dormitor
gina bubulina: trage patul sa se-ntinda cand se-apleaca ,cade-o grinda
bionda(*): )
bionda(*): oare cn??
gina bubulina: oare cine-i florareasa care-aseara ma suna si-mi canta din vagauna frate stai tigara mea                                                                                                                                                   gina bubulina: eu raspunse-i intr-o doara...data asta o sa doara
gina bubulina: nu nu intelese bine....si hop punu,stai ca vine
gina bubulina: ea credea ca e o gluma,eu ziceam ca e nebuna
gina bubulina: in muzeu cand ma chioram,fata i-o deterioram                                                         bionda(*)::))
gina bubulina: da de-abia m-am incalzit
gina bubulina sta scrivendo un messaggio
gina bubulina:                                                                                                                                      bionda(*): nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu se poate
gina bubulina sta scrivendo un messaggio
bionda(*):
gina bubulina: cand cantam vara sub dus la vecinul lui neluc,mai cadea cad-o sarma
gina bubulina: si cand m-a-ncalzeam mai bine,sa dea haina de pe mine si cand ii ziceam cai prost el chica de sus in jos
gina bubulina: daca i-aruncam un os se facea cainele prost
bionda(*): mai bine ai vb cu banana dekt sa ma distrugi asa
bionda(*):
gina bubulina: de ce?



si va ajunge restu e pt mn :))



 

miercuri, 20 ianuarie 2010

OMC!!!!!!! (a se citi "oh my chuck!!":D

Sunt cativa morti în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras,
Incet, cadavrele se descompun.

Cei vii se misca si ei descompusi,
Cu lutul de caldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt cativa morti în oras, iubito,

Si-ncet, cadavrele se descompun..

                                               Cuptor~George Bacovia


eee haidetzi ftlor...stiu k si voi vreti sa stiti k avetzi sanul mai lasat...

k deh e poezie nene XD

sa stii k stai intr-un oras cu "cativa"morti ce se descompun...oooh:X c loc romatic :))

Asta da poezie de agatat :>

marți, 19 ianuarie 2010

Următorii 100 de ani


In continul meu zbucium de adolescenta care abea acum incepe sa vada lumea asa cum este ea intr-adevar....ma intreb...oare  cum va fi viitorul?

ce ne rezerva?

Fratele meu a scris o recenzie pt cartea: 

"Următorii 100 de ani , previziuni pentru secolul XXI„ ~George Friedman

Citez :Trǎim într-o lume ce se aflǎ într-o continuǎ schimbare iar din aceastǎ cauzǎ a luat naştere domeniul relaţiilor internaţionale .Principalul scop al acestei discipline ştiinţifice este acela de a analiza evenimentele din trecut şi prezent şi sǎ creeze o imagine cât mai verosimilǎ a viitorului apropiat .Binenţeles cǎ „prezicerea” viitorului din partea analiştilor politici este un lucru practic imposibil iar disciplina în sine , care se ocupǎ cu analizarea evenimentelor , este plinǎ de lacune informaţionale iar nicio teorie realizatǎ pânǎ în prezent nu a reuşit sǎ ofere toate rǎspunsurile necesare . Acest lucru însǎ nu i-a oprit pe oamenii ce studiazǎ acest domeniu sǎ încerce sǎ creeze noi teorii sau , lucru si mai complex , sǎ realizeze un tablou cât mai exact al lucrurilor ce s-ar putea întampla .


Cartea “Urmǎtorii 100 de ani , previziuni pentru secolul XXI„ este ultima creaţie a lui Friedman , apǎrutǎ în 2009 cu titlul original “The next 100 years : A forecast for the 21st Century„ editura Doubleday iar în România la editura Litera .Conţinutul cǎrţii se extinde pe un numǎr de 211 pagini , fiind compus de o listǎ a ilustraţiilor , o notǎ a autorului în care oferǎ o explicaţie pentru existenţa acestei cǎrţi , afirmând cǎ el nu încearcǎ sǎ prevadǎ viitorul , sǎ ofere un pronostic exact al lucrurilor ce vor urma ci doar incearcǎ sǎ evidenţieze scenariul cel mai probabil , bazându-se pe istorie ,evenimente ciclice şi raţionament . Urmeazǎ o introducere în era americanǎ sau ″uverturǎ″ cum o numeşte autorul , unde explicǎ istoria Americii si a Europei în secolele XIX-XX şi poziţia actualǎ ale S.U.A. pe scena mondialǎ din punct de vedere politic , economic şi militar . Cuprinsul cǎrţii este împǎrţit în 13 capitole , fiecare dintre ele abordând o nouǎ etapǎ sau un nou eveniment din decursul urmǎtorilor 100 de ani . La finalul cǎrţii existǎ un epilog , unde vin consemnate şi puse cap la cap ideiile cele mai importante ce apar în text , încercându-se realizarea unei imagini de ansamblu a lucrurilor prezentate anterior . Friedman repetǎ din nou cǎ evenimentele prezentate pot foarte bine sǎ nu se întâmple niciodatǎ şi chiar raţionamentul care l-a aplicat el în realizarea acestui volum poate fi eronat , menţionând cǎ ″cea mai practicǎ modalitate de a-ţi imagina viitorul este sǎ pui la îndoialǎ previzibilul″ ."

In carte ultima teorie a autorului este conflictul intre America si Mexic(acesta ajungand sa fie in topul celor mai bogate si dezvoltate tari din lume).....WOW!!
Poate nu stiati ca Mexicul in 1994 a avut o criza economica...chair daca acum este inca in refacere exista inca anumite probleme (precum faptul ca 20% din populaţie câştigă 55% din venitul naţional)....dar deja acum este a XIV-a cea mai mare economie din lume;)

Ce prospectiva minunata....viitorul e....in celalat continent!




luni, 18 ianuarie 2010

Radacini in ciment


Mi-e teamă de cer                                                                                                         pentru că cerul este vast                                                                                               şi in vastitate este ascunsa viaţă ,                                                                             viaţa mea. 

In orasele lui Neptun                                                                                                     între corali si meduze                                                                                                     aerul nu se respira                                                                                                         si traim din valuri şi maree.

Sunt fulgere de lumină,                                                                                                                strălucirea ochilor,                                                                                                                           aproprierea focului                                                                                                                                      între lumânările de vise                                                                                                                               şi momentul în care timpul                                                                                                                         zdrobeşte aşteptarea pe un perete de fum                                                                                           într-un bar cu sticle goale.

Exista ciment la radacinile copacului ,                                                                                                       a asfixia imperfectă himeră                                                                                                                       de venirea credinţei şi justiţiei,                                                                                                                   acel idealul de forţă şi de muncă                                                                                                                 de pe balanta care cântăreşte furia                                                                                                           şi tăie durerea.  

Ma tem de strigătul nevinovatului,                                                                                                          de botezul Sfintilor neconcludenti,                                                                                                             acel gustul de vag văzut deja ,                                                                                                                   de repetarea obsesivă a răului în gura celor drepţi.

Plec spre tari auzite deja,                                                                                                                           imi acopar umeri,cu motive şi credinţe                                                                                                       în pânză groasă de noroi şi otravă.

Plec niciodată să ma întoarc,                                                                                                             pentru că întoarcerea ar fi la un adio.