Gandurile urla

Cand ramai nemiscat in mijlocul camerei,in fata unei oglinzii sau a unui perete. Ochi deschisi,fixi in gol,intr-un punct prea departe. Pentru ceilalti esti doar neclintit,obosit poate,gandurile tale tipa. Tipa atat de tare incat iti distrug timpanele,dar nimeni nu poate sa le auda. Esti singurul martor la batalia ta interna

Intreaga lume traieste in spatele unei masti,lipsita de vointa de a se arata pentru ceea ce este... Prea multe persoana poarta o masca si se modifica pe ei insi din motive futile...cine ii este frica sa se arate pentru ceea ce e ,deoarece traim intr-o societate unde exista un criteriu implicit de perfectiune ce se reflecta in moduri prostesti nascute di nevoia de a se regasi in ceva,intr-un grup...cine traieste incercand sa fie el insusi,fiind deci coplesit de gandul mai puternic,mai puternic doar pentru ca face mai mult zgomot,deoarece strigat de un grup mai mare...dar nu stim deja ca masa poate gresi mai mult ca un singuratic?de ce e cel care urla cel ce are dreptate?...ar fi suficient sa ne amintim ca frumusetea lumii consta in varietatea ei,in dorinta fiecarui de a se afirma pentru ceea ce este...de ce toti trebuie sa poarte aceasta masca?de ce le este tuturor frica sa fie ei insasi?