Amintirile nu dispar niciodata....amintirile acum se prefac in umbre...uneori cand apar,ne aduc zambetul pe buze...precum apare umbra cand e soarea...dar uneori...uneori te anihileaza ...uneori sunt ca un venin..ca o seringa...intai,te iteapa usor..si...incepe durerea...intai e doar o clipa..un moment...dar binenteles...potiunea nu s-a terminat...si asa..dupa o clipa...urmeaza altele..si incet incet ele iti exploreaza tot corpul...niste stropi ajung la plamani prefacanduse in cioburi de sticla ce te loveste pe dinauntru...ai lacrimi in ochi din cauza dureri...dar te abtii...clipesti atent...nu cumva sa te tradezi..te ascunzi sub o masca ....dar...acum stropi ajung ca cutite in inima...si atunci cedezi..ultimile puteri te parasesc..lacrimile curg...incet..una dupa alta...te sufoci...deschizi oki...dar..nu vezi clar...nu..oki sunt inecati in lacrimi si mintea in amintiri
Dar...exista inca o speranta...ca intr-o zi sa apara poate un antidot...cine stie...doar timpu...si atunci..poate ele nu vor mai aparea ca umbre necinstite noaptea...doar umbre ce apar cand soarele e sus...cand esti la mare si te joci in nisip...poate atunci...amintirile vor ajunge ceva placut...treptat..ca si cand de pe nisip ajungi in apa rece...e un shock la inceput dar dupa te obisnuiesti si se transforma in ceva..placut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu